Secretul piramidelor
Piramidele din Egipt Antic au fost construite ca morminte pentru faraoni şi reginele lor. Ele, încă din cele mai vechi timpuri, i-au fascinat pe călători şi cuceritori, şi au continuat să-i intrige pe turiştii, matematicienii şi arheologii care le vizitează, explorează şi studiază.
Ridicate încă din timpul primelor dinastii egiptene, piramidele au avut o evoluţie treptată în diferite forme şi dimensiuni. Primele sunt mormintele tumulare (sub formă de movile) realizate în timpul regilor egipteni din Regatul Vechi, numite mastabale (numite aşa de arabi pentru că semănau cu banca de la uşa caselor tradiţionale ale localnicilor). O mastaba avea o structură joasă, cu acoperișul plat şi cu o faţadă decorată de ornamente. Avea forma unui trunchi de piramidă, realizat din cărămizi de lut nears, ce cuprindea o capelă şi o îngrămădire de pietre ce ascundeau cavoul care avea camere de depozitare a mobilierului şi a proviziilor.
Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe Terra, și singura minune a lumii antice păstrate până azi, Piramida lui Keops. Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splen-doarea ei. Vârful piramidei este acoperit cu aur. Azi, în Egipt, doar puține piramide mai sunt întregi, din păcate.
Donald Redford, profesor de studii clasice, susţine că deşi complicat, procesul construirii unor astfel de monumente nu este imposibil, chiar şi pentru vremurile în care acestea au fost ridicate. Conform spuselor lui Redford, faraonii începeau construcţia unei piramide în momentul urcării pe tron. Acesta stabilea încă de la început membrii de bază ai echipei care aveau să îi ridice mormântul, formată dintr-un architect, un inginer şi un sef-constructor. Felul în care muncitorii egipteni tăiau pietrele pentru a le folosi în construcţii este încă subiect de studiu pentru cercetători. Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai puţin dure au fost identificate, dar încă se mai încearcă identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi granitul sau dioritul. Forța oamenilor era de ajuns pentru a mişca pietrele foarte grele, în proces intervenind şi inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme menite să uşureze munca fizică a muncitorilor. Pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe nişte sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei.
Ridicate încă din timpul primelor dinastii egiptene, piramidele au avut o evoluţie treptată în diferite forme şi dimensiuni. Primele sunt mormintele tumulare (sub formă de movile) realizate în timpul regilor egipteni din Regatul Vechi, numite mastabale (numite aşa de arabi pentru că semănau cu banca de la uşa caselor tradiţionale ale localnicilor). O mastaba avea o structură joasă, cu acoperișul plat şi cu o faţadă decorată de ornamente. Avea forma unui trunchi de piramidă, realizat din cărămizi de lut nears, ce cuprindea o capelă şi o îngrămădire de pietre ce ascundeau cavoul care avea camere de depozitare a mobilierului şi a proviziilor.
Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe Terra, și singura minune a lumii antice păstrate până azi, Piramida lui Keops. Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splen-doarea ei. Vârful piramidei este acoperit cu aur. Azi, în Egipt, doar puține piramide mai sunt întregi, din păcate.
Donald Redford, profesor de studii clasice, susţine că deşi complicat, procesul construirii unor astfel de monumente nu este imposibil, chiar şi pentru vremurile în care acestea au fost ridicate. Conform spuselor lui Redford, faraonii începeau construcţia unei piramide în momentul urcării pe tron. Acesta stabilea încă de la început membrii de bază ai echipei care aveau să îi ridice mormântul, formată dintr-un architect, un inginer şi un sef-constructor. Felul în care muncitorii egipteni tăiau pietrele pentru a le folosi în construcţii este încă subiect de studiu pentru cercetători. Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai puţin dure au fost identificate, dar încă se mai încearcă identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi granitul sau dioritul. Forța oamenilor era de ajuns pentru a mişca pietrele foarte grele, în proces intervenind şi inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme menite să uşureze munca fizică a muncitorilor. Pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe nişte sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei.
|
piramida lui keops Marea Piramidă din Gizeh (Piramida lui Keops) este localizată pe Platoul Gizeh - orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo. Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Kheops, nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice.
Mai multe detalii... |
|
Piramida lui Khafra Piramida lui Khafra (scris și Kefren sau Khafre) este localizată pe Platoul Gizeh - orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.
Piramida lui Kefren este construită la o distanță de 160 de metri sud-vest de Piramida lui Keops. Piramida are o lungime de 215,5 m la bază și se ridică la o înălțime de 136,4 metri. Piramida este construită din blocuri de calcar (cu o greutate de peste 2 tone fiecare). Panta piramidei este de 53°10'. Mai multe detalii... |
|
Piramida de nord Piramida Roșie ,numită de asemenea, Piramida de Nord, este cea mai mare dintre cele trei mari piramide situate la Dahshur. Numită pentru nuanța de roșu ruginit dintre pietrele sale, este, de asemenea a treia cea mai mare piramida egipteană, după cele ale lui Keops și Khafra de la Gizeh.
La momentul finalizării acesteia, a fost cea mai inalta structura construita de om.Ea a fost construită pentru faraonul Sneferu. Sneferu, de asemenea,numit și Snephru, Snefru sau Snofru (în greacă cunoscut sub numele de Soris), a fost fondator al dinastiei a patra din Egipt. Mai multe detalii... |
|
piramida de la Saqqara Piramida de la Saqqara este o dovadă a ingeniozității arhitectului, pentru că mai multe uși cioplite în piatră masivă sunt implementate clădirii. În mod surprinzător aceste uși par întredeschise, dar nu lasă nicio șansă muritorilor să pătrundă prin ele.
Construcția inițială a fost alungită și înălțată succesiv, proces care a necesitat aducerea a peste 200.000 de tone de piatră, până când Imhotep s-a declarat mulțumit. Ridicând mastabe din ce în ce mai mici, una peste alta, s-a ajuns la forma prezentă, cu șase niveluri, și o înălțime de 60 m. Mai multe detalii... |
Teoriile din jurul piramidelor
Egiptologii Mark Lehner şi Zahi Hawass cred că între 20.000 şi 30.000 de muncitori au lucrat pe platoul Gizeh, unde se afla cele mai cunoscute piramide din Egipt. Ei cred că aici trăia permanent un anumit număr de muncitori, dar vara şi toamna lor li se alăturau şi alţi oameni, probabil ţărani, care îşi făceau astfel datoria faţă de faraonul pe care îl considerau zeu. Lucrând la construirea mormântului faraonului, fermierii credeau că îşi asigură viaţa veşnică după moarte. În timpul lucrului, ei primeau raţii generoase şi erau bine trataţi. Este posibil însa că fiecare egiptean să fi datorat o taxă de munca faraonului şi atunci această contribuţie, chiar dacă nu era vorba de scalvie, să nu fi fost în totalitate benevolă.
Egiptologii au descoperit la Gizeh şi inscripţii lăsate de muncitori, care arata cine a lucrat aici când au fost ridicate piramidele. Aceste graffitti-uri antice, găsite în zone ascunse ale monumentului, sugerează că muncitorii erau organizaţi în două grupuri şi fiecare grup în cinci „triburi”.
La rândul lor, triburile erau formate din divizii, fiecare având un anumit nume care arata calităţile muncitorilor: rezistenta, forţa etc.Grupurile aveau însa denumiri amuzante:„beţivii lui Menkaure”, „prietenii bandei lui Khufu”…Egiptologii cred că aceste grupuri erau rivale şi concurau între ele. Pe o parte a unui monument a fost găsit numele unui grup şi pe cealaltă parte a construcţiei era numele grupării rivale.
Pe lângă muncitorii ocazionali, veniţi din întreaga ţară să ajute la construirea piramidelor, pe şantier existau muncitori calificaţi foarte buni, care ştiau să taie piatra atât de bine încât cu greu poţi strecura o lamă de cuţit între două blocuri de piatră.Iar deasupra lor erau supraveghetorii.
Zahi Hawass spune că a găsit alături de Mark Lehner inscripţii despre cei care erau responsa-bili cu uriaşul şantier al faraonului. Este vorba de 25 de titulaturi oficiale descoperite aici, printre care menţiuni despre „Supervizorul Şantierului Piramidei”, „Supervizorul Părţii de Vest a Piramidei”, „Supervizorul Meşteşugarilor”, „Inspectorul Mormintelor”.
Hawass precizează că toate pietrele folosite la construcţia piramidelor au fost luate de pe platoul Gizeh. Singurele care au fost aduse de la distanţă sunt cele care au fost folosite pentru placarea exterioară a munumentului. La finalul construcţiei, piramida era acoperită în totalitate cu un calcar alb, foarte bine şlefuit. Aceste bucăţi de calcar erau aduse din Tura, zonă aflată la aproximativ 8 km est de platou. O altă excepţie o reprezintă granitul folosit la camera funerară, care a fost adus dintr-o carieră de la Aswan.
Platoul Gizeh, aflat la doar 25 de km de oraşul Cairo, capitala actuală a Egiptului, este o uriaşă necropola antică şi unul din cele mai mari situri arheologice din această ţară. Complexul funerar cuprinde trei mari piramide – piramida lui Keops (sau Kufhu – numită şi Marea Piramidă), piramida lui Khafre (sau Kefren) şi piramida lui Menkaure (sau Mikerinos), cu templele funerare aferente.De asemenea, aici se afla Sfinxul, uriaşa statuie construită de faraonul Kefren şi câteva mici piramide numite şi „piramidele reginelor”.Tot aici se afla şi multe morminte ale membrilor familiei regale (regine, prinţi şi prinţese), dar şi cimitirul muncitorilor care au lucrat la piramide, necropola descoperită în anul 1990.
Un detaliu foarte inte-resant şi care a dat naştere la multe speculaţii este faptul că laturile celor trei mari piramide sunt orientate aproape perfect pe direcţiile nord-sud şi est-vest, ca şi când constructorii ar fi vrut să reproducă dispunerea stelelor din constelaţia Orion. Cea mai interesantă piramida este considerată cea a faraonului Keops (numit Khufu în vechea egipteană), una din „Cele Şapte Minuni ale Lumii Antice”.
Timp de peste 3.800 de ani, a fost cea mai înalta construcţie făcută de oameni, având iniţial 146,5 metri. Din păcate, pietrele şlefuite care o acopereau, oferind un aspect deosebit, au fost distruse în timp, în prezent fiind vizibilă structura ei interioară, iar înălţimea reducându-se astfel la doar 138.8 metri.Egiptologii spun că monumentul a fost construit în jurul anului 2.560 i.Hr. şi realizarea lui a durat între 10 şi 20 de ani. Baza piramidei este imensă, 230,4 metri lungime pe fiecare latură.O estimare a masei piramidei ne duce la ameţitoarea cifra de aproape 6 milioane de tone, adică 2,3 milioane de blocuri de calcar, unele din acestea cântărind chiar şi 70 de tone, în timp ce greutatea medie a unui bloc de piatră era de 2,5 tone.
Un detaliu foarte inte-resant şi care a dat naştere la multe speculaţii este faptul că laturile celor trei mari piramide sunt orientate aproape perfect pe direcţiile nord-sud şi est-vest, ca şi când constructorii ar fi vrut să reproducă dispunerea stelelor din constelaţia Orion. Cea mai interesantă piramida este considerată cea a faraonului Keops (numit Khufu în vechea egipteană), una din „Cele Şapte Minuni ale Lumii Antice”.
Timp de peste 3.800 de ani, a fost cea mai înalta construcţie făcută de oameni, având iniţial 146,5 metri. Din păcate, pietrele şlefuite care o acopereau, oferind un aspect deosebit, au fost distruse în timp, în prezent fiind vizibilă structura ei interioară, iar înălţimea reducându-se astfel la doar 138.8 metri.Egiptologii spun că monumentul a fost construit în jurul anului 2.560 i.Hr. şi realizarea lui a durat între 10 şi 20 de ani. Baza piramidei este imensă, 230,4 metri lungime pe fiecare latură.O estimare a masei piramidei ne duce la ameţitoarea cifra de aproape 6 milioane de tone, adică 2,3 milioane de blocuri de calcar, unele din acestea cântărind chiar şi 70 de tone, în timp ce greutatea medie a unui bloc de piatră era de 2,5 tone.
Descoperirea care sugerează existenţa unei rampe în interiorul piramidei !
Ei bine, cum au reuşit vechii egipteni să construiască un asemenea monument? Într-adevăr, dacă ţinem cont de cifrele menţionate anterior, de uneltele pe care le aveau atunci muncitorii şi de dimensiunea copleşitoare a piramidelor, pare să fie un proiect imposibil de realizat. Şi totuşi, nu doar că a fost posibil, dar aceste monumente au rezistat mii de ani, în timp ce altele au fost distruse de timp şi de intemperii. Nu degebea arabii au un proverb care spune că „oamenii se tem de timp, dar timpul se teme de piramide”.
Prin urmare, ştim că faraonul Khufu este cel care a cerut construirea Marii Piramide, care a fost realizată între anii 2547-2524 i.Hr. De asemenea, egiptologii au aflat că fratele faraonului, Hemienu, a fost însărcinat să supravegheze acest ambiţios proiect, el fiind responsabil cu toate proiectele cerute de faraon. Mormântul lui Hemienu se afla în cimitirul de la Gaza. Ce nu ştiu istoricii cu certitudine este modul în care a fost realizat acest monument. Timp de milenii, oamenii au încercat să rezolve misterul şi încă nu au reuşit.
Herodot a fost primul istoric care s-a interesat de modul în care au fost înălţate piramidele, care aveau atunci când le-a vizitat el, o vechime de 2.000 de ani. Istoricul grec a vorbit de macarale care ridicau uriaşele blocuri de piatră. La rândul său, 300 de ani mai târziu, Diodor din Sicilia a făcut referire la rampe pe care erau transportate pietrele.
Sărind peste teoriile care vorbesc de implicarea extratereştrilor în megalomanicul proiect funerar al faraonului Khufu, în prezent vorbim de două ipoteze privind modul de construcţie. Prima variantă susţine că muncitorii au folosit macarale şi rampe exterioare pentru a deplasa uriaşele blocuri de piatră. Potrivit unei teorii, o rampă exterioară dreaptă a fost ridicată pe o latură a piramidei şi s-a înălţat o dată cu monumentul, astfel încât blocurile de calcar au putut fi urcate până în vârf. Există însa un dezavantaj al acestei metode: rampa ar fi fost foarte lungă, iar construirea ei ar fi necesitat un efort la fel de mare că ridicarea piramidei în sine. În plus, arheologii nu au găsit vreo dovadă a existenţei pe platoul Ghizeh a unei asemenea construcţii.
Astfel, specialiştii au propus o altă variantă, care modifică varianta rampei unice, drepte. Ei cred că egiptenii aveau o rampă în formă de spirală, care înconjura exteriorul piramidei. Ideea pare bună la prima vedere, dar, dacă muncitorii ar fi procedat astfel, colţurile piramidei nu ar fi putut fi terminate decât la final, din cauza existenţei rampei, deşi ele ar fi trebuit realizate din timp, pentru că laturile construcţiei să se îmbine perfect în vârf.
O altă ipoteză, bazată pe relatarea lui Herodot despre macaralele folosite, susţine că egiptenii au folosit foarte multe macarale pentru a ridica tonele de calcar. Însa, aceste macarale erau construite din lemn, iar Egiptul nu avea destui copaci pentru a asigura cantitatea uriaşă de lemn necesară unui număr mare de macarale. Importul lemnului, pe de altă parte, ar fi fost o cheltuială foarte mare.
A doua varinata este o teorie nouă, controversata, care sugerează folosirea unei rampe interioare,care ar exista şi acum, în pereţii piramidei. Ideea îi aparţine arhitectului francez Jean-Pierre Houdin, care a realizat un model tridimensional al Marii Piramide, cu ajutorul companiei de software Dassault Systemes. Houdin crede că baza piramidei a fost construită cu ajutorul unei rampe exterioare, drepte, iar partea de sus cu ajutorul unei rampe secundare, interioare, în formă de spirală. Conform arhitectului francez, rampa interioară are o înclinaţie de 7% şi o lăţime de 1,8 metri. Ea a fost construită după terminarea primei treimi a monumentului (partea de jos).
Ca să evite riscul de prăbuşire a monumentului, Hemienu a cerut realizarea a trei camere funerare în piramidă, pentru a fi sigur că, dacă fratele lui va muri, va avea unde să fie înmormântat. Una din aceste camere a fost construită de la bun început, chiar sub piramida.
După 5 ani, cum faraonul era încă sănătos, arhitectul a cerut realizarea celei de-a două camere funerare, care este numită acum Camera Reginei. Şi aceasta a fost însa abandonată pentru a treia cameră funerară, care a fost realizată chiar în centrul piramidei şi unde a fost găsit şi sarcofagul faraonului.În ultimele două camere funerare, pentru tavan au fost folosite blocuri uriaşe de granit, de peste 60 de tone, care nu ar fi putut fi trasportate decât cu ajutorul unei rampe exterioare. După ce aceasta rampă exterioară nu a mai fost folosită, ea a fost demontată şi piatra refolosită pentru piramida, de aceea blocurile din partea de sus a monumentului sunt mai mici decât cele de jos, crede Houdin.
Pentru că pietrele nu puteau fi cotite uşor pe rampa interioară, la colţuri existau macarale, care preluau, întorceau şi mutau blocurile de calcar. Houdin spune că există o dovadă clară privind existenţa acestei rampe interioare în piramidă. O echipă de experţi francezi a folosit în anul 1986 o tehnică numită micro-gravimetrie, pentru a măsura densitatea diferitelor secţiuni ale piramidei şi a afla astfel dacă există camere secrete. Cercetătorii au detectat o anomalie care sugerează existenţa unei rampe în formă de spirală. Descoperire lor a fost prezentată public abia în anul 2000, la o conferinţă de specialitate, când experţii şi-au dat seama ce ar putea însemna anomalia identificată de aparate.
Piramidele, construite din blocuri de ciment fabricate de muncitori?
O altă teorie interesantă şi controversata se referă nu la tehnica de construcţie a piramidelor, ci la materialele folosite. Oficial, egiptologii ştiu că piramidele au fost realizate din blocuri mari de calcar, tăiate şi transportate din diferite locuri.
Joseph Davidovits, director la Institutul Geopolymer din St. Quentin, Franţa, susţine că blocu-rile de piatră sunt de fapt un fel de „cărămizi”, realizate de muncitori, dintr-un material asemănător cimentului, obţinut din amestecul de calcar cu lut, apă şi var. Prin urmare, nu au fost tăiate sau cioplite, ci fabricate chiar de muncitori, spune el.
Michel Barsoum, cercetător la Naţional Science Foundation şi expert în ceramică, a fost rugat de un coleg să verifice această ipoteză. La început sceptic, el a ajuns să cerceteze timp de 5 ani blocurile de piatră cu care au fost construite piramidele.
Folosind diferite metode de cercetare, printre care şi scanarea cu un microscop electronic, Barsoum şi echipa lui au găsit dovezi care sugerează că acele bucăţi de calcar au fost fabricate. Alături de calcar, ei au detectat urme de dioxid de siliciu sau de silicat. De asemenea, pietrele aveau un conţinut bogat în apă, care nu este specific zonei uscate, secetoase, de la Gâza. În plus, pietrele au o structură amorfă, adică atomii lor nu sunt aranjaţi după un tipar regulat. Rocile sedimentare, cum este calcarul, nu au o structură amorfa. Concluzia cercetătorilor: mostrele de piatră analizate nu există nicăieri în natură, fiind prin urmare fabricate de oameni.
Barsoum a publicat această descoperire într-o revistă de specialitate, precizând că este ciudat cum aceste pietre seamănă aşa de bine cu calcarul natural încât au indus în eroare generaţii întregi de egiptologi. El crede că aceste pietre au fost folosite mai ales în partea de sus a piramidei, metoda fiind mai simplă decât ridicarea unor uriaşe blocuri de piatră. Tot prin această metodă se explică de ce unele blocuri se îmbina perfect. Barsoum crede că acest tip de ciment ar putea fi folosit şi acum, fiind uşor de realizat, din materiale care se găsesc oriunde în lume, iar rezistenţa acestor pietre a fost demonstrată deja de durabilitatea piramidelor.
În mod ironic, spune el, oamenii ar putea reinventa şi folosi din nou un material utilizat cu mii de ani în urmă, de vechii egipteni.
